”Ci voi...”

de T. Austin-Sparks

El le-a răspuns: "Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veţi primi putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” (Fapte 1:7-8).

Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât ştiau că erau oameni necărturari şi de rând; şi au priceput că fuseseră cu Isus. (Fapte 4:13).

”Nu... vremurile sau soroacele... Ci voi...” Astfel, Domnul reduce toată problema noii dispensațiuni la oameni. Vechea dispensațiune a început cu un om. El a fost cheia lui Dumnezeu pentru toate lucrurile din creație. Iar aici, în cartea Faptelor avem originea creației noi care se concentrează asupra unui Om – Fiul omului – și asupra oamenilor. Cheia tuturor lucrurilor este - ”Ci voi...” Ucenicii erau interesați în ceva obiectiv la care sperau că vor avea și ei parte – împărăția lui Israel. Asta însemna că erau interesați de interpretarea și împlinirea profeției – una din multele teme și subiecte alese, de învățături. Dar Domnul a spus: ”Nu, nu contează învățăturile, nici adevărurile, nici o mișcare nouă, nici un proiect îndrăzneț, nici o împărăție.” Toate acestea erau lucruri secundare, principalul erau oamenii și ducerea lor la o poziție lăuntrică esențială.

Ei bine, acesta este un cuvânt foarte simplu, dar el străpunge inima lucrurilor. Ce așteptăm noi? Ce nădăjduim noi? Vreo schimbare a atitudinii noastre, a împrejurărilor, a situațiilor, a locului unde ne aflăm, a legăturilor pe care le avem? Așteptăm precipitarea vreunui eveniment astfel ca Biserica să intre în acțiune și să ne dea ajutor sau ca alții să-și asume responsabilități pentru noi? Ce anume căutăm noi? Ei bine, să observăm următorul lucru. Domnul spune: ”Nu... ci...” În primul rând, nu aceste lucruri contează, ci voi: bărbatul, femeia care are o legătură corectă cu Domnul, care se află sub călăuzirea deplină a Duhului Sfânt, plini de dragoste pentru Cristos și pentru ceilalți: bărbatul, femeia a căror ochi au văzut pe Împăratul. Aceasta este cheia tuturor lucrurilor. El poate schimba împrejurările, El poate schimba toate lucrurile; dar a le schimba pe toate, fără ca noi să avem esențialul, nu ne va ajuta cu nimic. Domnul spune: ”De voi depinde totul”. Problema nu este aici sau acolo, unde puteți aranja voi lucrurile, nu este ceva la care vă așteptați să se întâmple într-o bună zi când veți avea o altă poziție, când veți deține o altă slujbă sau când veți merge pe câmpul de lucru. Puteți continua aceste lucruri până la sfârșitul zilelor voastre; puteți să aveți parte de tot felul de schimbări în viață, dar să vă ratați misiunea. Nu este vorba de un lucru anume, nici de celelalte, ci de voi... Domnul să ne ducă acolo unde vrea El și cum ne vrea.

Este mai mult decât evident că așa se produce schimbarea. Înțelegem acest lucru. Ici și colo se află astfel de oameni, bărbați și femei în care are loc schimbarea datorită predării lor absolut altruiste Domnului și datorită plinătății lor cu Duhul. Tot ce tânjim să se întâmple, iată că se întâmplă în viața oamenilor acestora, lucrarea este înfăptuită, iar ei înaintează.

Așadar nu așteptați schimbarea lucrurilor. Să recunoaștem imediat realitatea poziției unde ne aflăm. Altfel, poate nu vom înainta niciodată. Este bine să știm dacă acum stăm pe picioare, fără să așteptăm schimbarea vremurilor, locurilor, situațiilor sau vreun set de împrejurări. Nimic din jurul nostru nu contează: noi suntem cheia. Ceea ce se cere de la noi este ca atât Domnul cât și ceilalți să poată să privească la noi și să spună: ”Ei sunt valoroși, ei Îl manifestă pe Domnul”. Și, la urma urmei, ce contează dacă obținem ceva din acea poziție sau loc oficial? Care este valoarea unui astfel de loc, oricât de înalt ar fi, dacă nu Îl exprimă pe Cristos? Să cerem Domnului să ne arate clar ce trebuie să fie înlăturat din viața noastră – despre care El spune: ”Nu, nici, ci voi...”

Noi ne gândim că atunci când împrejurările și situațiile din viețile noastre se vor schimba, când vom avea o altă poziție decât cea pe care o avem acum, ceva se va întâmpla, planul lui Dumnezeu va începe să fie împlinit. Dar Domnul spune: ”Nu; nu contează deloc împrejurările, nici situațiile; ci voi.”

Unii mai cred că este o chestiune ce ține de graduare, de ordinare, de funcție, iar atunci când ajung într-o poziție oficială și sunt recunoscuți vor începe să-și împlinească scopul vieții lor. Așa că așteaptă până sunt ordinați sau recunoscuți pentru lucrarea lor. Iar Domnul spune: ”Nu, nu funcția contează, nici ordinarea, nici locul; ci voi, voi sunteți cheia.”

Pe lângă aceștia, mulți privesc la organizație, la societate, la misiune, la biserică și așteaptă o nouă zi când își vor găsi un loc în ele și doar când instituția sau orice altceva va începe să funcționeze, atunci și viața lor va funcționa. Și Domnul spune: ”Nu contează biserica, nici misiunea, nici organizația, nici societatea, nici instituția, ci voi”.

Acești oameni din Fapte 1 așteptau să se întâmple ceva în jurul lor. Ei numeau acel lucru restaurarea împărăției, stablirea unei ordini care va fi o mișcare națională – poate chiar internațională - o ordine nouă în jurul lor unde își vor fi găsit și ei locul, la care probabil vor fi fost și ei rânduiți, chemați, sortiți. Iar Domnul, pur și simplu mătură toate acele idei și spune: ”Nu, nu contează acel lucru, ci voi”. Iată cum se demonstrează lucrurile, cum se explică. Poate chiar noi, în mod individual putem fi cheia tuturor lucrurilor din planul lui Dumnezeu.

Publicat mai întâi în revista ”Un martor și o mărturie”, martie-aprilie 1951, vol. 29-2