Tradiția

de T. Austin-Sparks

Din zilele din urmă ale apostolilor și până acum, istoria creștinismului este istoria unor închisori. Această istorie nu se referă neapărat la închisori din punct de vedere literal sau fizic, deși nu puține au fost și astfel de cazuri. Este istoria unor închisori care au luat naștere în urma obiceiului bine cunoscut și de lungă durată a ducerii Duhului în robie.

O, de câte ori Duhul a fost descătușat și S-a mișcat liber, într-un mod nou, pentru ca apoi să ajungă din nou sub controlul omului și să se cristalizeze într-o altă formă, într-un alt crez, într-o altă organizație, într-o altă denominațiune, într-o altă sectă, într-o altă rânduială, într-un alt grup sau ceva asemănător! Rezultatul invariabil a fost că viața și mișcarea liberă a Duhului au fost sugrumate sau chiar ucise datorită forțării și punerii Duhului într-un șablon.

Ori de câte ori căutăm să exprimăm ceva Divin prin cuvinte sau printr-un mod exterior, dintr-o dată Il limităm. Atunci când exprimarea sau latura noastră exterioară devine o formulă, de fapt, L-am pus în lanțuri pe Duhul Sfânt. Dumnezeu dă viziune și orice viziune dată de Dumnezeu are potențial și mijloace nelimitate. Dar prea curând, oamenii care n-au avut niciodată viziune din partea Duhului, pun mâna pe viziune. Apoi, strugurii Escholului din mâinile lor, se transformă în stafide. Atât de multe roade pline de viață ale țării cerești au suferit în acest fel și au ajuns uscate, stafidite, niște umbre fără nici un fel de dorință și asta chiar de la începutul slavei lor.

Succesori, sponsori sau susținători zidesc o organizație pământească pe o mișcare vie a Duhului, născută cu foc în inima vreunui prooroc. Ei închid viziunea într-o tradiție. Un mesaj devine un crez, o viziune cerească devine o instituție pământească, mișcarea Duhului devine o lucrare care trebuie apoi întreținută de aburul energiei umane și păstrată prin ingeniozitatea omului.

Orice depărtare sau deviere de la ordinea recunoscută și traditională a crezului sau a practicii va deveni mai devreme sau mai târziu erezie, în care hotărât că nu trebuie să aveți încredere, pe care trebuie să o respingeți și s-o înlăturați. Ce a fost la începutul ei, un organism viu producator de putere spirituală, exprimând ceva ce Dumnezeu dorea cu adevărat și căruia El i-a dat naștere, prea adesea a devenit un lucru pe care generația următoare trebuie să-l poarte pe umeri și să se lupte din răsputeri pentru a-l păstra supraviețuind. Lucrul în sine dezvoltă interesul personal, iar orice sau oricine se amestecă sau pare să se amestece va avea parte de o luptă cruntă. Duhul a devenit prizonierul instituției sau al sistemului și drept rezultat oamenii au devenit limitați din punct de vedere spiritual.

Pe tot parcursul trebuie să se facă referire la Duhul Sfânt și să se țină cont de părerea Lui. În orice lucru în care Duhul are libertate limitată, El va fi rebel. Iar dacă este în noi, El ne va face rebeli împotriva restricțiilor care nu sunt spirituale.

Mesaj audio